Scurt istoric

          Scurt istoric

 

         În urmă cu 5 ani, alături de soțul meu, viața ne punea în brațe o nouă provocare, teatrul pentru copii. Țin minte că după ce primisem propunerea, refuzasem vehement, sub pretextul: oare îmi pot asuma o asemenea responsabilitate? Cu toate astea am acceptat, până la urmă nu aveam nimic de pierdut. Prima noastră piesă de teatru pusă în scenă cu copii se adeverise a fi un succes. Nici nu știam pe atunci că urma să ne deschidă calea către un nou drum, ce ni se părea atât de familiar: lumea copiilor. Ulterior, prin cursurile de actorie, am creat și am pus în scenă diferite spectacole și în cele din urmă propria noastră școală cu activități extrașcolare dedicată copiilor, „Central Art Studio”, cu deviza „Educație prin artă”.

Relevant aș menționa o discuție auzită la radio, în care subiectul principal era “Schimbarea” care vine de jos în sus. Acea propoziție îmi rămasese ceva timp în minte, mă bântuia. Schimbarea care vine de jos în sus – în mintea mea nu putea fi decât educația! Mă implinește astăzi gândul că acea expresie nu a rămas doar o vorbă pierdută în vânt, ci a devenit deviza cu care mi-am construit visul. Un vis despre care la început nici nu știam. Educație! Un singur cuvânt care poate rezolva aproape toate problemele cu care ne confruntăm zilnic…Însă ceea ce este simplu în afișaj este complicat în rădăcini.

Îmi amintesc că am pornit la drum cu o minunată clasa de copii, foarte pasionați de artele teatrale. Închid ochii și pot vizualiza înca ropotele aplauzelor și fericirea de pe chipurile tuturor la finalul spectacolului, momentul în care se cerne sita. Încetul cu încetul a aparut și ce-a de-a doua grupă de actorie, grupa de pictură și iată cum Central Art Studio astăzi a devenit un club al copiilor cu activități extrașcolare pentru toate gusturile.

         La început puneam în scenă diverse piese care nu-mi aparțineau, pe care le ajustam după necesitățile cursanților. În toamna anului 2015, căutam cu disperare o piesă de teatru pentru Crăciun și nu găseam nimic care să corespundă cerințelor mele. Mi-am spus, dar oare eu n-aș putea scrie propriul text dramatic? Trebuie să recunosc, copiii cu care lucrez la cursuri sunt mereu un izvor de inspirație, dar și cei mai buni critici. Dorești autenticitate? Întreabă un copil! Dorești logică și corectitudine? Ascultă un copil! În trei săptămâni revelația mea fusese așternută pe hârtie și într-o lună jumătate totul prindea contur. Și iată-ne pe scenă, sub condeiul propriei mele viziuni. „Crăciun românesc” – a fost mai mult decât o piesă fresh, revoluționară. Ea a însemnat atingerea unui scop sacru, deveneam o echipă. Piesa reușise să ne proiecteze ca pe un tot, un întreg șlefuit prin muncă, căci asta înseamnă teatru.  Însă teatrul mai înseamnă și mesaj, iar amestecul acesta dintre joaca de-a actoria și înțelegerea mesajului este minunea care începe să încolțească în interiorul copilului. Mi-am dorit prin această joacă să combin dansul și muzica spre a le deschide apetitul pentru tradițiile românești, o valiză uitată undeva în podul casei… Naturalețea mesajului a venit spontan, de la sine, printr-o sinceritate de care numai copiii puteau da dovadă. Totul se concretizează în momentul în care copilul ajunge la prima sa întâlnire cu scena, unde beneficiile sunt nemărginite. Pentru mulți dintre ei praful scenei devine dependență. Și să vă spun un secret, nimeni nu face actoria forțat, totul se întâmplă din plăcere.

 

         Următorul semestru mi-am dorit să jucăm o piesă asemănătoare, tot cu tematică românească, însă de data aceasta să ne fie conturate tablourile și cutumele anotimpului cald. Așa a prins viață piesa „Noaptea de Sânziene”. Primisem cadou de la o fetiță de numai 12 ani, cartea ei preferată: „Profetul” lui Gibran Kahlil, care nu numai că m-a inspirat în creație, dar mi-am dorit s-o onorez păstrând în textul nostru multe dintre superbele-i citate. Vrând să le expun copiilor o paletă cât mai largă, mi-am permis să completez textul meu cu gândurile unor autori celebri. În piesa „Noaptea de Sânziene” veți regăsi atât pasaje biblice, cât și mesaje filosofice semnate de Gabriel García Márquez și alți scriitori. Așa cum primăvara ne-a obișnuit an de an să învie tot ce e mai frumos în natură, așa mi-am propus eu prin această piesă, să relev inocența speciei umane, reprezentată prin sufletul copilului neprihănit, ca experiență unică. Îmi place să descriu epilogul ca pe o viziune purificatoare asupra vieții, așa cum ar trebui ea cu adevărat să fie. Un simplu îndemn de „a ne descălța” de prejudecăți,  rătăcind liberi, acolo unde zboară gândul necontenit…

         Într-un moment foarte delicat din viața mea mi-am găsit inspirația și am dat viață piesei „Crede şi nu cerceta”. O călătorie culturală, un drum inițiatic în căutarea originilor, un amalgam de culoare, hai-hui prin bogăția planetei, în voia sorții. De ce „Crede și nu cerceta” în epoca cercetărilor? Câteodată părinții, viitorii părinți, profesorii, îndrumătorii sunt deschizători de drumuri ai micuților, însă drumul ce se arată nu este întotdeauna cel mult așteptat. Uneori el seamănă cu un concurs de rafting prin ape tulburi, în care linia de final nu știi dacă este râpa sau victoria visată. Zic concurs și nu o plimbare oarecare, pentru că viața copiilor a ajuns o luptă acerbă pe care din păcate societatea o impune, unde orice individ, mai devreme sau mai târziu, se aliniază și se supune. Știm prea bine că cel care rămâne în picioare urmează a fi pus la zid de majoritatea opacă. Privind țintă către acest peisaj sumbru, consider că teatrul pansează rana și dizolvă mulțimea amorfă.  Am provocat imaginația copiilor și am lansat startul în această călătorie, stând în picioare, cu toate pânzele sus, lăsând mintea liberă să descopere tot ceea ce curiozitatea cere. Totul cu o singură condiție: să nu uităm originile noastre! Este foarte important  să stârnești copilului, indiferent de vârstă, interesul spre a-și fortifica rădăcinile, iar pentru asta trebuie adevăr și cunoaștere.

 

Sub aceasta motivatie a luat nastere volumul Vocea Copilariei- Teatru pentru copii mici si mari.

        „Vocea Copilăriei” cuprinde și monologuri redactate de însăși copiii, ideea în sine de „one kid show” fiind declanșatorul pentru titlul cărții. Ce poate fi mai prețios decât vocea generației lor? I-am auzit de-a lungul timpului spunând că nu se fac auziți, că școala nu le oferă ocazia de a se exprima liber și că de multe ori adulții nu au timpul necesar de a-i asculta. Monologurile lor sunt o comoară vie de cugetări, cu care m-am îmbogățit. Un exercițiu liber de scriere și public speaking pentru ei și o lecție de viață pentru noi, adulții.

        Toate piesele au fost redactate cu gândul la grupele noastre de actorie și au fost interpretate pe diferite scene de teatru din București, de către micii noștri artiști, cu vârste cuprinse între 6 – 14 ani. Am împletit la tot pasul textul dramatic cu coregrafii de teatru de umbre lucrate chiar prin siluetele studiate ale copiilor. De-a lungul timpului, teatrul de umbre s-a adeverit a fi un deliciu atât pentru copiii cursanți, în a le da curs prin imaginația lor, cât și pentru ochiul publicului.

          Așadar, fiecare piesă de teatru sau monolog poate fi percepută ca o metodă în dezvoltarea personală a micilor artiști. O nouă piesă, un nou mesaj, un nou exercițiu, un nou rezultat. Sunt aceleași argumente pentru care consider omiterea actoriei, ca materie școlară, unul dintre aspectele grave, deficitare în sistemul nostru educațional.

          Haideți să vedem ce înseamnă arta teatrală în viața unui caracter în plină dezvoltare: scena – de la tehnica vorbirii în public până la studierea atentă a comportamentului și a propriului rol în societate, ajută orice copil să capete încredere în sine și în cei din jurul său, devenind stăpân pe situație și încrezător în propriile lui forțe, astfel încât energia lui să fie folosită constructiv, deoarece primii ani de formare reprezintă o etapa fundamentală în viața unui om. Arta pune în funcțiune și stimulează toate simțurile, iar copiii răspund cu ușurință provocărilor, lăsându-se captivați de jocul artistic. Copiii trebuie încurajați încă de la cele mai fragede vârste să se lase purtați de propria lor imaginație. Este important ca ei să-și descopere latura sensibilă și să nu o reprime. Îmi place să încurajez cursanții prin materiile propuse și să se lase purtați de imaginație, învățând lucruri noi, pentru că arta face diferența în personalitatea unui copil.

          De aceea școala pe care am fondat-o se adresează atât copiilor, cât și părinților care consideră, asemenea nouă, arta ca fiind cel mai bun instrument în vederea educării și cultivării unui caracter.

 

        Vă invit să mă contraziceți sau sa va inscrieti!

Andreea Maria Turianu

This is a unique website which will require a more modern browser to work!

Please upgrade today!